Contactati-ne Contactati-ne
. RECOMANDA UNUI PRIETEN

. ABONARE NEWSLETTER
. IMAGINI DIN PROGRAM

PESTICIDE - GHIDUL BOLILOR

Erysiphe graminis inapoi
Denumire populara: Fainarea grâului / Fainarea cerealelor

Denumire stiintifica: Erysiphe graminis
Fainarea este una dintre cele mai raspândite boli la cerealele paioase, mai ales la grâu si orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fânete.
În tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putând produce pagube cuprinse între 3-4% ,pâna la 20% din productie.
Boala afecteaza culturile de grâu, fiind influentata de conditiile climatice. Boala apare sub forma unei pustule albicioase care se extind. Aceasta apare mai intâi pe frunzele bazale, dupa care se poate extinde pe teci si pe tulpina. Frunzele atacate se ingalbenesc si mor prematur. La o presiune mare de infectie pot fi afectate frunzele superioare si spicele. Pe aceste pustule apar mai târziu puncte negre care reprezinta fructificatiile ciupercii. Fainarea are o foarte mare importanta economica in cultura cerealelor, putând produce pierderi mari de productie. Atacul in toamna afecteaza plantele prin scaderea rezistentei plantelor la ger. La atac timpuriu boala conduce la pierderi de frunze, infratirea si dezvoltarea radacinilor sunt afectate. Atacul intârziat impiedica procesul de asimilatie al plantelor astfel incât numarul de boabe pe spic si MMB-ul se reduc. Boala este influentata de soiul cultivat. Dezvoltarea bolii in culturile de cereale se poate produce exploziv, intervalul de timp de la infectie pâna la aparitia primelor simptome vizibile fiind cuprins intre 3 si 5 zile.
Descriere
Este o boala comuna si foarte raspândita la culturile de orz si orzoaica din România. Infectiile timpurii reduc densitatea culturii ca si numarul de boabe în spic. Infectiile târzii reduc mai ales MMB. La epidemii puternice reducerea de recolta atinge (25%). De la recoltarea orzului, în perioada de pauza, de vara, fainarea este prezenta în resturi sub forma de pustule, formeaza micelii mici care dezvolta ascospori ce infecteaza samulastra si apoi semanaturile de toamna. Aparitiei epidemiei se poate obtine si din formele asexuate ale sporilor care infecteaza samulastra (podul verde) prin formarea de pustule cu conidii care infecteaza apoi cerealele de toamna. Petele de fainare apar ca si la grâu, pe frunze sub forma acelor pernute albicioase, pulverulente, ce se dezvolta continuu pâna acopera toata frunza. Monocultura favorizeaza atacul într-o masura mai mica decât la alte specii.
Simptome
Boala începe sa se manifeste  primavara de timpuriu din aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze.
La început, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite pâsloase, albe, prafoase, izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt constituite din miceliul  si conidioforii cu conidiile ciupercii.
Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar în locul lui se observa pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort.
Cînd conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele superioare, si chiar pe spice. În pâsla miceliana, care devine cu timpul de culoare galben roscata, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul liber, care sunt periteciile ciupercii. Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini pâna toamna sau primavara urmatoare.
Plantele bolnave sunt stânjenite în crestere, spicele sunt mici, cu boabele sistave deoarece frunzele puternic atacate se usuca de timpuriu.
Plantele atacate sufera si modificari ale proceselor fiziologice: scaderea accentuata a cantitatii de clorofila în frunzele acoperite de miceliul ciupercii, marirea transpiratiei precum si scaderea intensitatii respiratiei în cazul atacurilor foarte puternice sau foarte slabe; intensitatea respiratiei este marita în cazul unui atac cu grad mediu. Cînd atacul este intens în faza înfratirii si a împaierii,se constata o reducere însemnata a recoltei.
Ciuperca Erysiphe graminis poate sa produca infectii si toamna, pe grâul de toamna si în acest caz plantele bolnave sunt mai sensibile la ger.
Agentul patogen
Fainarea este produsa de Erysiphe graminis f.sp. tritici March, din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.
Miceliul ciupercii este alcatuit din hife ramificate, pluricelulare,este ectoparazit si se fixeaza pe suprafata organelor atacate cu ajutorul apresorilor.Prin prelungirea acestora apar haustori voluminosi, digital ramificati, ce patrund în celulele epidermice ale plantei gazda. Pe miceliu se formeaza conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt scurti, hialini, simpli, dispusi perpendicular pe miceliu, cu celula bazala aproape sferica.Conidiile sunt unicelulare,  elipsoidale putin trunchiate la capete, hialine, de 18-36x11-17µ,cu membrana subtire si dispuse în lanturi scurte. Ele germineaza la o temperatura minima de 3°C, cu optima între 11-17°C si în conditii de lumina. Conidiile îsi pastreaza viabilitatea un timp relativ scurt. Catre sfârsitul perioadei de vegetatie ciuperca formeaza peritecii (cleistotecii) globuloase usor turtite la baza de 115-236 µ diametru cu peridia brun negricioasa, pseudoparenchimatica prevazuta la exterior cu apendici (fulcre) scurti,simpli, de culoare bruna.În fiecare peritecie se gasesc numeroase asce ovoide, alungite, cu pedicel bazal, hialine, cu membrana dubla, în care se diferentiaza câte 8 ascospori unicelulari,elipsoidali si hialini.
Ciclul evolutiv
Dupa recoltarea grâului, ciuperca rezista pe resturile de plante bolnave (frunze cazute, tulpini), sub forma de peritecii,care devin mature toamna sau în primavara anului urmator.
La majoritatea formelor specializate ale speciei Erysiphe graminis stadiul de peritecii are rol secundar în iernarea parazitului.În acest caz,periteciile ajung la maturitate înca din toamna si elibereaza ascosporii care produc infectiile primare pe culturile cerealelor de toamna. Acestia dau prin germinare filamente de infectie.
Când apar conditii nefavorabile, patogenul îsi întrerupe activitatea si ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta. Infectiile de toamna pot fi asigurate si de conidiile formate pe samulastra în timpul verii.
Primavara ciuperca se dezvolta si formeaza mai multe generatii de conidii care produc în timpul perioadei de vegetatie infectii secundare.Catre sfârsitul perioadei de vegetatie a grâului ciclul ciupercii se încheie prin formarea de peritecii.
Când conditiile climatice nu permit maturarea periteciilor toamna, atunci ciuperca ierneaza sub aceasta forma iar infectiile primare prin intermediul ascosporilor au loc primavara.
Deci în mod curent infectiile primare au loc toamna si rareori primavara,prin intermediul ascosporilor sau conidiilor,iar forma principala de rezistenta peste iarna o constituie miceliul de rezistenta.Acesta intra în activitate primavara când pe plantele atacate se formeaza conidiofori cu conidii.
Ciuperca prezinta 11 forme specializate dintre care la cereale sunt cunoscute : Erysiphe graminis f. sp. tritici care ataca grâul ; Erysiphe graminis f. sp. secalis - la secara ; Erysiphe graminis f.sp. hordei - pe orz ; Erysiphe graminis f.sp.avenae - la ovaz.În cadrul formelor specializate au fost descrise mai multe rase fizilogice, care se deosebesc prin virulenta lor.
Boala este influentata de o serie de factori de mediu si agrofitotehnici: în anii secetosi se constata o mai mare intensitate a bolii ; temperatura optima este de 18-20°C când incubatia are loc în 3 zile pe când la 5°C incubatia are loc în 14 zile. Terenurile joase,umede, semanaturile dese cu aerisire slaba,timpul ploios si rece, roua, ceata,irigarea nerationala, fertilizarea cu doze mari de îngrasamânt azotos,toate acestea favorizeaza aparitia si evolutia bolii.
Combatere
Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si la distanta stabilita de tehnologiile de cultura, aratura adânca, rotatia culturilor, aplicarea îngrasamintelor în doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante  (de ex.: dintre soiurile de grâu de toamna sunt rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri, Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat ca rezistenta soiurilor de grâu la fainare este diferita : unele sunt rezistente în faza tânara altele numai în faza adulta.Exista soiuri rezistente la fainare în tara de origine iar dupa cultivare la noi, dupa câtiva ani au început sa-si diminueze aceasta însusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor plantele devin mai sensibile pe când potasiul mareste rezistenta acestora. Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea atacului de fainare pe când cele pe baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci chiar par sa-l reduca.
Bune rezultate dau si mãsurile de combatere chimicã, cum ar fi: prãfuiri cu sulf si stropiri cu sulf muiabil 0,6 - 0,8%; folosirea de fungicide sistemice (pentru detalii consultati programul Pesticide).
Controlul preventiv
- Încorporarea completa a resturilor dupa recoltare
- Întreruperea „puntii verzi” prin continuarea lucrarilor solului si distrugerea samulastrei.
- Utilizarea de soiuri rezistente.
- O nutritie armonioasa a plantelor, prin folosirea echilibrata mai ales a azotului (azotul în cantitati mai mari favorizeaza atacul)
Controlul curativ
- Tratamentul cu fungicide specifice se poate face începând cu faza F4, (primul) atunci când frecventa se apropie de 60% iar gradul de atac este 1%.
- Al doilea tratament cu fungicide specifice se face în faza ES 31.
Descrierea imaginilor
Figura 1: Erysiphae graminis sp. hordei. Atac puternic pe frunzele de orz. Se vad conidiile maturate si sporii.
Figura 2: Erysiphae graminis sp. bordei. Atac puternic pe frunzele de orz. Se vad conidiile maturate si sporii
Figura 3: Erysiphae graminis – atac puternic cu dezvoltarea pulberii albicioase (dreapta). Lipsa de atac prin rezistenta multiplu (stânga).
Figura 4: Erysiphe graminis sp hordei puternic dezvoltata pe frunze si spic.
Fainarea grâului - Fainarea cerealelor - Erysiphe graminis-0 Fainarea grâului - Fainarea cerealelor - Erysiphe graminis-1 Fainarea grâului - Fainarea cerealelor - Erysiphe graminis-2 Fainarea grâului - Fainarea cerealelor - Erysiphe graminis-3