Contactati-ne Contactati-ne
. RECOMANDA UNUI PRIETEN

. ABONARE NEWSLETTER
. IMAGINI DIN PROGRAM

PESTICIDE - GHIDUL DAUNATORILOR

Viteus vitifoliae / Phylloxera vastatrix inapoi
Denumire populara: Filoxera viţei de vie

Denumire stiintifica: Viteus vitifoliae / Phylloxera vastatrix
Insectele Phyloxera vastratix forma radicicola ataca radacinile vitei de vie. Pe radacinile intepate apar tuberozitati in cazul radacinilor mai groase si nodozitati in cazul celor mai subtiri. Efectele atacului de filoxera sunt multiple si pot conduce la uscarea vitei. Astfel, pe langa faptul ca daunatorul suge seva plantei, prin intepaturile provocate introduce in radacina o substanta toxica ce produce necrozarea tesuturilor. Toamna tarziu, femelele depun oua pe corzi. Impupeaza in pamant si au o singura generatie pe an.
Istoric
Parazit lacom, filoxera este păduchele viţei de vie. Nu este deloc mare insecta, dar devastează... Se poate recunoaşte la microscop fiind galben în întregime şi de asemenea este american.
A sosit din Lumea Nouă pe corăbii, la sfârşitul secolului al 19-lea. Un colonist înfometat care şi-a adus cu el toată mica sa familie.
Vi-i prezentăm:
Mama filoxera, deloc mai groasă decât un vârf de ac, 1mm lungime, îşi poartă colonia în jurul micului ei corp. Plină de ouă, se instalează la baza plantei şi îi devorează rădăcinile. Într-o vară se pot naşte până la şapte generaţii, care ne invadează pământurile cu apetitul lor provocator de ravagii.
Ravagii este termenul corect. Două tipuri de dăunători vorace îşi unesc eforturile să mutileze via..
Filoxera radicicole (care mănâncă rădăcinile) şi fioloxera gallicole (care mănâncă frunzele). Acest parazit are deci un ciclu biologic aerian şi subteran. Şi acesta distruge planta mâncând-o. Cu fiecare muşcătură insecta injectează salivă care produce gogoşi, cât despre rădăcini, acestea suferă deformaţii teribile.
Omoară "teribilul", provoacă ravagii, mutilează diabolicul. Pronunţaţi "filoxera" şi vi se face pielea de găină, strigaţi "filoxera" şi sunteţi aproape de leşin. Filoxera, venită din America iubeşte Franţa aducând în acel an 1873 dezolarea şi lăsând poporul francez fără vin şi fără grai...
Doar altoirea a permis un nou început şi s-au obţinut rezultate concludente cu port-altoi aduşi din America.
Astfel, "amica" noastră, Rugina viei, Attila, Plasmopara Viticola, îşi trage numele (Mildiou, în franceză), din englezescul "downy mildew" - mucegai pufos. Efectul bolii asupra frunzelor viţei este caracterizat de mici excrescenţe albe şi pufoase pe partea inferioară.
Această boală "hibernează" în miezul iernii în frunzele moarte şi renaşte, precum Sfinxul, în primăvară. Sporii germinează la temperatura ideală de 11°C. Rugina viei preferă umiditatea care îi favorizează dezvoltarea şi de asemenea climatul temperat între 17-22°C. Plasmopara Viticola atacă ansamblul părţilor verzi ale plantei. Pierderea brutală a funzelor provoacă o înrăutăţire a fotosintezei plantei. O sărăcire în zahăr a fructului, aici strugurii, să nu-i uităm, care pot da vinuri foarte mediocre, palide, slăbuţe.
Răspândire
Filoxera este originară din America de Nord (reguine Alegani), unde şi astăzi trăieşte pe numeroase specii de viţă sălbatică. în Europa, filoxera a fost semnalată pentru prima dată în anul 1863, în serele din jurul Londrei (Anglia) şi în Franţa (Pujault şi Bordeaux). Treptat filoxera s-a răspândit şi în alte ţări din Europa. în România filoxera a fost observată în anul 1884, în podgoria Dealul Mare, de unde s-a răspândit în toate podgoriile.
Descriere
Filoxera prezintă 4 forme şi anume:
1. -forma galicolă;
2. -forma radicicolă;
3. -forma sexupară;
4. -forma sexuată.
Forma galicolă are două tipuri:
a.) fundafrixul are corpul piriform, de 1,5-2,0 mm lungime, de culoare brună, uşor bombat dorsal şi cu abdomenul subţiat posterior.(Fig. 88).
b) fundatrigenele au corpul globulos, de 1,5-1,8 mm lungime şi 1,0-1,2 mm l.iiiine, de culoare galbenă-portocalie. Abdomenul este îngustat posterior. Rostrul Bite lung iar antenele sunt formate din 3 articole, dintre care ultimul este cel mai dezvoltat.
Forma radicicolă are corpul oval, de 0,8-1,0 mm lungime, de culoare Variabilă, după anotimp: vara galben-roşcat, iar iarna castaniu-închis. Pe partea dorsală se găsesc 70 de tuberculi mici, dispuşi în rânduri simetrice.
Forma sexupară are corpul alungit, de 1,0-1,3 mm lungime, de culoare gilbenâ-portocalie, în afară de mezotorace care este brun-închis. Este singura forma cu aripi, care sunt mai lungi decât corpul. în afară de ochii compuşi, mai are si 3 ocoli.
Forma sexuată (femele şi masculi) au corpul alungit, de culoare galbenă, lipsita de aripi şi aparat bucal. Femela are corpul de 0,45-0,50 mm lungime, iar masculul de 0.21-0.30mm.
Oul de iarna este eliptic, având chorionul gros, reticulat, de culoare galbenă la depunere iar mai tarziu devine brun-deschis. Lungimea oului este de 0,27-0,38 mm.
Oul de vara este elepitic,galben,de 0.18-0.22 mm lungime.
Denumire ştiinţifică
Phylloxera vastatrix
Descriere
Insectă originară din America de Nord. A fost semnalată prima dată în anul 1863 în Anglia, iar apoi în Franţa. Treptat s-a răspândit în alte ţări din Europa, cuprinzând aproape toate regiunile viticole. În ţara noastră a fost semnalată prima dată în anul 1879 în Satu-Mare, apoi în 1884 în podgoria Dealu Mare. Astăzi este prezentă în toate podgoriile din România, inclusiv în podgoria Aradului. Este o specie polivoltină. Prezintă în evoluţia sa două cicluri biologice distincte, unul complet pe viţele americane sau pe hibrizi şi unul incomplet pe viţele europene. I. Ciclul biologic complet - se realizează numai pe viţele americane sau pe hibrizi. În acest caz iernează în stadiul de ou pe scoarţa butucilor şi a coardelor, precum şi ca indivizi din forma radicicolă, pe organele subterane ale plantei. Primăvara, în luna aprilie, din ouăle hibernante eclozează larvele, care evoluează în femele fondatoare (fundatrix). Acestea migrează pe suprafaţa superioară a frunzelor şi se hrănesc înţepând limbul foliar şi sugând sucul celular. Ca urmare a înţepăturilor se produce o hipertrofiere a ţesuturilor pe partea inferioară a frunzelor, unde apar gale de forma unor urne. Larvele pătrund în gale, se hrănesc, devenind femele adulte, pe cale partenogenetică depunând ouă în interiorul galelor. În condiţiile ţării noastre se succed, pe această cale, până la 7 generaţii de fundatrigene. Începând cu generaţia a 2-a, o parte din fundatrigenele galicole migrează pe organele subterane, dând naştere formei radicicole. Pe rădăcini dăunătorul se înmulţeşte partenogenetic şi ovipar, dând naştere formei radicicole hibernante. Forma radicicolă se înmulţeşte în mod repetat, dând naştere la 5-7 generaţii pe an şi determină apariţia pe rădăcini a unor nodozităţi şi tuberozităţi caracteristice. Toamna, apar formele aripate care migrează pe părţile aeriene, din acestea apar formele sexuate ale insectei, femelele ultimei generaţii depunând ouăle de iernare pe scoarţa butucilor sau pe coarde. II. Ciclul biologic incomplet - se dezvoltă pe viţa europeană, dăunătorul evoluând numai sub forma radicicolă. Hibernează ca larve de diferite vârste pe rădăcini, pâna la adâncimea de 40cm. Activitatea de hrănire a acestora se reia primăvara, când temperatura solului trece de 10 grade C. Această formă se înmulţeşte partenogenetic şi oviar, dezvoltând 5-7 generaţii de virginogene, larvele ultimei generaţii rămânând să ierneze pe organele subterane. Viţele europene cultivate pe terenuri nisipoase sunt mult mai puţin atacate decât cele cultivate pe terenuri grele, argiloase sau lutoase.
Plante atacate şi mod de dăunare
Dăunătorul atacă diferite specii ale genului Vitis, pagubele cele mai mari producându-le la viţa europeană nobilă-Vitis Vinifera. Atacul se manifestă prin apariţia de gale pe frunze, dar are o importanţă în general scăzută, frunzele continuând să asimileze normal. În schimb, formele radicicole provoacă daune foarte mari. Pe rădăcinile atacate se formează nodozităţi şi tuberozităţi, rădăcinile atacate uscându-se în totalitate. Viţele atacate încep să se debiliteze şi în decurs de 5-10 ani se usucă complet.
Filoxera este un dăunător specific genului Vitis, trăind pe diferite specii sălbatice şi cultivate: Vitis riparia, Vitis rotundifolia, Vitis califoraica etc. Toate aceste specii nu sunt atacate în aceeaşi măsură.
Millardet emite ideea că rezistenţa la atacul filoxerei este o însuşire ereditară a unor specii şi soiuri de viţă-de-vie; singura specie imună la filoxeră este Vitis rotundifolia.
Viala şi Ravaz au stabilit o scară în 20 puncte, notând cu zero Vitis vinifera (cea mai sensibilă) şi cu 20 pe Vitis rotundifolia (imună).
Cel mai periculos este atacul de pe rădăcini produs de forma radicicolă care înţeapă şi suge seva din ţesuturi. In locurile atacate, ţesuturile se deformează şi se hipertrofiază apărând umflături denumite „nodozităţi" şi „tuberozităţi". Nodozităţile apar pe rădăcinile subţiri (radicele) şi au o formă caracteristică de cioc, iar tuberozităţile apar pe rădăcinile mai groase, având 4-10 mm lungime şi 1-3  mm grosime.  Rădăcinile cu nodozităţile se usucă total, iar în cele cu tuberozităţi. ţesuturile se necrozează şi se rup, formându-se porţi pentru pătrunderea diferitelor microorganisme. Viţele atacate se debilitează, au frunzele vestejite, dau producţii din ce în ce mai mici şi în decurs de câţiva ani se usucă. Atacuri mai puternice se constată la viţele europene cultivate pe soluri grele, pagubele pot ajunge la 70-90%.
Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor. In urma înţepării şi sugerii sucului celular, pe partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma unor urne neregulate, de mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o culoare galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma atacului metabolismul frunzelor este redus, ceea ce determină ca lemnul lăstarilor să nu se matureze. Atacul formei galicole prezintă importanţă pentru plantaţiile de portaltoi, obţinându-se un material de slabă calitate.
Măsuri de prevenire şi combatere
Cea mai importantă măsură de combatere a filoxerei este altoirea soiurilor de viţă-de-vie europeană pe portaltoi americane (Vitis riparia, Vitis rupestruis, Vitis berlandieri) sau hibrizii lor.

Infiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie pe rădăcini proprii este posibilă numai în terenuri nisipoase (cu peste 60% bioxid de siliciu), unde filoxera nu se poate dezvolta.

Fiind un dăunător de carantină externă, se recomandă ca tot materialul săditor viticol să fie controlat şi liber de filoxeră, mai ales asupra butaşilor de import-export.

In focare izolate, butucii atacaţi se scot, iar solul se tratează cu diferite substanţe care acţionează sub formă gazoasă: dicloretan, bromură de metil etc.

In ultimul timp pentru combaterea formei radicole se foloseşte preparatul Phyllodin R. aplicat în două etape: primăvara, înainte de dezmugurit; în prima jumătate a lunii iunie.Pentru fiecare tratament se aplică câte 180-200 kg/ha.

La infestări puternice cu forma galicolă se execută tratamente chimice
Prevenire
a) altoirea soiurilor de viţă europeană pe portaltoi de viţă americană sau pe hibrizii acestora;
b) respectarea măsurilor de carantină internă şi externă pentru a preîntâmpina răspândirea dăunătorului;
c) înfiinţarea plantaţiilor de viţă de vie europeană pe rădăcini proprii numai pe terenuri nisipoase, mai puţin favorabile dezvoltării dăunătorului;
d) adunarea frunzelor cu gale în plantaţiile de portaltoi şi arderea acestora.
Biologie.
Filoxera prezintă două cicluri bine distincte:
a.) un ciclu complet pe viţele americane (Vitis riparia, Vitis rupestris etc.) sau pe hibrizi, prezentând cele 4 forme morfologice: galicolă, radicolă, sexupară şi sexuată. In acest caz iernează ca ou de rezistenţă depus pe părţile aeriene ale viţei şi ca larve pe părţile subterane ale viţei de vie.
b.) un ciclu incomplet pe viţele europene (Vitis vinifera) fiind reprezentată în principal prin foma radicicolă, care se dezvoltă pe părţile subterane ale viţei de vie (rădăcini, radicele) şi mai puţin prin forma galicolă, care nu prezintă importanţă economică.
Denumire stiintifica preferata
Viteus vitifoliae (Fitch)
Alte denumiri stiintifice
Daktylosphaera vitifoliae Fitch
Phylloxera vastatrix (Planchon)
Phylloxera vitifoliae (Fitch)
Dactylosphaera vastatrix (Planchon)
Peritymbia vastatrix Fitch
Peritymbia vitifoliae (Planchon)
Phylloxera pervastatrix Börner
Phylloxera vitifolii (Fitch)
Viteus vastatrix (Planchon)
Dactylosphaera vitifoliae (Shimer)
Daktulosphaira vitifoliae Fitch
Pemphigus vitifoliae Fitch
Peritymbia vitisana Westwood
Rhizaphis vastatrix (Planchon)
Codul Bayer (BAYER code)
VITEVI (Viteus vitifoliae)
Denumiri populare internationale (common name)
English
grapevine phylloxera
phylloxera
grape phylloxera
vine louse
grape leaf louse
Spanish
filoxera de la vid
French
phylloxéra de la vigne
puceron galligène de la vigne
Portuguese
filoxera da videira
Germany
Reblaus
Wurzelreblaus
Denmark
vindværglus
Finland
viinikirva
Israel
phylokserat hagefen
Italy
filossera della vite
Japan
budo-hirokisera
Netherlands
druifluis
Norway
vinbladlus
Turkey
bag flokserasi
Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-0 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-1 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-2 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-3 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-4 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-5 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-6 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-7 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-8 Phylloxera vastatrix - Filoxera viţei de vie-9